Aceeasi oameni , alte masti…

Hmm….Cat timp a trecut? Mult…Ce am realizat? Nimic nou, doar ca oamenii sunt aceiasi, doar sub masti diferite…Totul e neschimbat…pana si eu , acelasi sunt, acelasi fraier ce viseaza cu ochii deschisi, ce crede tot ce i se spune…si mai ales, acelasi prost ce se lasa prada sentimentelor … Si am jurat si mi`am promis de atatea ori, sa nu mai cred , sa nu mai pun suflet…sa nu mai vreau….si uite ca s`a mai intamplat o data….. Mai mare…mai matura….mai …altfel..tot ce`mi spunea era asa frumos …era tot ce voiam sa aud…era exact asa cum o voiam … Exact ce imi doream, exact ce cautam de atata timp … draguta, inaltuta….atatea nopti, atatea minute in sir …. atatea mesaje…atatea alinturi dulci …. atatea cuvinte….distanta ne despartea…relativ mica…dar atat de mare… noptile ni le imaginam unul langa altu … ne sopteam vorbe dulci  , ca si cum am fi fost alaturi unul de celalalt …ca si cum ne`am fi dorit sa fi fost acolo …. langa el…langa ea … Un copil nevinovat era la mijloc ….. nu am spus nimic …eram gata sa fac totul absolut totul…pentru ea … si pentru el … pentru ca ii iubeam…atat imi doream , sa fiu langa ei … Si ne`am intalnit, am vorbit, ne`am iubit din prima clipa….unul in bratele celuilalt, pierduti printre cuvinte, sarutandu`ne … spunandu`ne cuvinte mult prea mari ..mult prea frumoase…Si uite asa a trecut timpul…a venit prima zapada, si mi`o imaginam in brate, plimbandu`ne prin zapada proaspat cazuta…razand si chicotind, gandindu`ne cum era , si cum este…Dar toate astea s`au destramat intr`o dimineata cenusie …Tot ce imi spunea, tot ce imi zicea, tot ce imi promitea…Simple cuvinte….fara sa o intereseze…cauta doar razbunarea pe altul … atat…un simplu pion am fost … un simplu suflet care “a trebuit sa cada” …Doar un … Nimic … daca macar atat as fi fost pentru ea … si tot ar fi fost bine … Atatea cuvinte, atatea mesaje…atatea vorbe…atatea ore , vise, planuri si idei … atatea lucruri … tot ce era frumos, tot ce`mi imaginam , destramate cu o singura atingere….precum atingi apa cu degetul, imaginea ta devine neclara, valuri mici apar… precum ceata ce se lasa deodata…pe inserat…Si inca stau si ma gandesc…ca poate e o gluma…ca poate nu e adevarat…Dar…in fond…Ce a fost ? Ce a fost adevarat? A fost ceva?  Si`a atins scopul…S`a vazut acolo, cu ce si`a dorit , a obtinut ce a vrut …Acum gata, aruncat , mototolit si dat la o parte, ca si cum nu as fi fost…. nu`i mai pasa…nu`mi mai vorbeste, nu`mi raspunde…si … nu mai exist pentru ea….regret doar … ca nu realizeaza ce a facut…ce face….ca cineva chiar sufera…iar pentru acel cineva pentru care a facut lucrurile astea…poate nu merita…. poate ma insel … poate nu …. dar tot ce i`am spus, tot ce am visat…era atat de frumos … si atat de adevarat…dar decizia ii apartine … pentru ea sunt doar ” un copil ” … pentru ea nu mai sunt acela ce eram acum cateva zile .. nu mai sunt acela langa care visa, acela langa care se vedea, si acela caruia ii promitea atatea lucruri frumoase… nu …. sunt …un nimeni … Sau poate nici atat…..Pana la urma , sper sa iti fie bine ... sa fie totul cum iti doresti ...si sa fi facut alegerea corecta...regret doar ca nu mi`ai spus tot adevarul de la inceput, ca am fost orb, si am crezut inca o data..ca POATE, POATE mai merita sa visezi, sa crezi, sa speri...Dar , mi`ai deschis ochii ... si mi`ai aratat ca esti la fel ca toti ceilalti, doar sub o alta masca....atat iti doresc....Sa nu treci prin ce am trecut eu .......

Sentimente…

Sentimentele ne tin in viata…ne inspira…ne ajuta sa trecem peste greutatile si necazurile vietii…Fara sentimente am fi doar niste “papusi” inerte…fara sentimente nu am cunoaste dragostea, teama…fara sentimente am fi doar niste “obiecte”…obiecte fara nici un scop anume.Fara sentimente nu putem trai…oricat am incerca sa fugim de tot, sa ne ascundem…nu putem fugi de ele…nu ne putem ascunde…oricat de mult am incerca sa le ingropam in sufletul nostru, oricat am incerca sa demonstram ca nu ne pasa…nepasatori in public si suferind enorm in sufletul nostru… pur si simplu sentimentele ne unesc…un lucru atat de nesemnificativ…un lucru banal…poate transforma viata intr`un cosmar… Sentimentul iubirii…sentiment care te face sa te simti special…special fata de tot ceea ce te inconjoara…un inger nevazut, care iti daruieste fericire si bucurie…dar si sentiment care doare…ucigas de vise si de sperante…care poate fi foarte dulce…dar si foarte amar…o minune…care se transforma in cosmar…

Oameni , partea a 2-a

Oameni … atat de multi oameni in jurul meu … Si totusi, ma simt atat de singur … Atat de multi oameni tristi , singuri , coplesiti de probleme … Atat de multi oameni imaturi …O dimineata rece… Imi aprind o tigare, si sorb din cafeaua fierbinte … Ninge… Sunt linistit … calm … cum n-am mai fost de mult timp … Uit de toate problemele pentru o clipa, si sunt fericit …. Doi indragostiti se tin de mana , se iau in brate…zambesc…  In jurul meu , prea multa singuratate … in apartament nu e nimeni , un gand trist imi strabate fulgerator mintea….Imi revin…Mai sunt cateva ore , si plec la serviciu … Macar acolo , sunt linistit , imi pot pune ordine in ganduri … sunt singur … O singuratate si o liniste apasatoare , care te copleseste…Ma uit in jurul meu … prea multi oameni …atat de multi oameni … atat de multi oameni imaturi , ce se lasa coplesiti de probleme …atat de multi oameni care pun pret pe orice altceva, pe orice lucru material…Atat de multi oameni , pentru care sentimentul pur al iubirii , nu are nici o valoare…nici o importanta…Atat de multi oameni carora nu le pasa ce esti , cum esti … le pasa doar ce ai in buzunar , ce conduci , de cate ori iesi in oras, si cu cine … Nu le pasa ca ai multa dragoste de oferit , nu apreciaza o mangaiere , un sfat , o vorba buna … Prea multi carora nu le pasa de tine … Si totusi , nu sunt trist … sunt …. doar singur … Ce valoare mai au sentimentele ? Cui ii mai pasa, si cine mai apreciaza un simplu “Te iubesc” , spus din inima, cu vocea tremuranda, plina de emotii ? Cui ii mai pasa cand vezi persoana iubita in fata ta , si nu ai cuvinte , pur si simplu ramai fara cuvinte, si totusi , ai atat de multe sa ii spui ? Cui ii mai pasa de imbratisarea calda, de sarutul fierbinte , de mangaierea chipului si joaca in parul persoanei pe care o iubesti ? Prea multe intrebari … si nici un raspuns …Prea multi ce pun pret pe lucrurile materiale, prea multi carora nu le mai pasa, nu mai simt , sau refuza sa gandeasca…Prea multi oameni ingropati in datorii … prea multi care vin acasa nervosi , suparati , prea multi care uita sa zambeasca… Prea multi care nu mai stiu ce inseamna sa iubesti , sa zambesti , sa alinti, sa oferi dragoste… Sa primesti dragoste ? O primesti … Cand ai buzunarul plin , cand ai rezervorul plin … Sunt prea putini , si prea putine, care au ramas “Oameni” , restul , sunt orice altceva…Sunt mult prea putini cei care mai au o inima in piept , ce bate … Prea putini cei care apreciaza un zambet , un sfat , o vorba buna …. Mult prea multi ce se refugiaza in alcool, droguri…Lipsa totala de maturitate, lipsa de bun simt si de onoare domneste in jurul nostru … Un miros greu de nesimtire, nerusinare , de prostie si lipsa de respect ne inconjoara…Valorile noastre morale , valorile morale ale omului … care sunt ? Banii ? Minciuna? Nedreptatea? Ce se intampla cu omenirea ? Ce se intampla cu cei din jur ? Lumea o ia razna …tot mai mult, pe zi ce trece…. Si ma intreb , oare sunt singurul care apreciaza, si prefera sa stie adevarul , oricat de dureros ar fi ? Sunt singurul care , desi inchis in mine de prea mult timp , sunt gata sa-mi deschid sufletul acelei persoane , pentru care sunt gata sa fac orice, pentru persoana care va merita? Nu , nu sunt singurul  , stiu asta, dar sunt prea putini acestia…Sunt prea putini, si le e prea teama sa o faca, sa isi deschida sufletul … Ne ranim , ne mintim si ii facem pe cei de langa noi sa sufere…Prea multa lipsa de onoare in jur , prea multa minciuna , prea multi oameni prefacuti…Dar nu am ce face…Sunt lipsit de putere, sunt istovit , sunt la pamant , la capatul puterilor…Si totusi, ma ridic …Ma ridic si pornesc usor, pe acelasi drum , catre o dragoste curata…Pornesc pe acelasi drum, cautand persoana care va merita , din nou, vorbele frumoase, alinturile si pentru care voi fi gata sa fac orice, sa ii ofer dragostea curata si neconditionata … Multi ma judeca, pentru ceea ce am facut , sau poate nu am facut … Asa cum si voi aveti motivele voastre, am avut motivele mele , intemeiate sau spontane, si nu regret nimic … Regretul , e cel ce te opreste sa mergi inainte, cel ce iti insamanteaza ura, frica si tristetea in suflet… nu regret nimic … Si merg inainte, cu sufletul curat , chiar daca multi ma vad un om “Gol, rece, un animal fara suflet” .Da, pentru ca v-am indepartat pe cei ce mi-ati fost dragi , pe cei ce v-am iubit …V-am indepartat pentru binele vostru … Nu ma judecati , o sa intelegeti mai tarziu … Poate unii au inteles… Am fost ranit de mult prea multe ori …Dar sper in continuare, ca intr-o zi , totul va fi bine … Ca soarele va rasari , si langa mine va fi acea persoana speciala , care imi va zambi , imi va mangaia chipul , ma va saruta si-mi va spune ca ma iubeste…Ca langa mine va fi persoana pentru care trag din greu , si ma zbat , pentru care as face orice, si care va insemna totul pentru mine , va fi pe primul loc , inaintea tuturor , si care va merita fiecare clipa de iubire. Sunt pregatit , dar se pare ca aceasta persoana , acele clipe de fericire si iubire, sunt departe…Dar cine stie , nu-mi pierd speranta…Cu capul sus , incet incet , lupt cu cei din jur , sa nu devin ca ei … Lupt sa imi pastrez inima care imi bate in piept , sufletul murdarit de cei din jur…Sufletul ce inca il mai am …singurul lucru de pret ramas…Nu va lasati doborati…Capul sus dragi cititori , zambiti , lasati totul deoparte, ridicati-va si mergeti inainte…Nu lasati pe nimeni , si nimic, sa va doboare…Atunci cand va fi mai greu , atunci ridicati-va , atunci luptati si nu va lasati coplesiti ….Nu cedati , oricat ar fi de greu , totul poate fi rezolvat, peste tot puteti trece….Aveti incredere, asa cum am incredere si eu …in mine, in voi … In faptul ca intr-o zi, o sa intalnesc acele persoane , care sunt asemeni mie …

The End

Aceste este … sfarsitul … sfarsitul a tot … Sfarsitul a multe lucruri , a multa suferinta si a mult chin … Sfarsitul atator multe lucruri … Si totusi … acel nou inceput mult asteptat , intarzie sa apara … Totul , e ca un apus de soare … dupa mult intuneric, asteptam rasaritul …acel rasarit care sa te faca sa zambesti si sa treci peste tot mai departe…Acel rasarit intarzie sa apara … Si totul se sfarseste , parca intr`un chin sfasietor … Dar … acea speranta de care vorbeam inainte .. s`a sfarsit … nimic nu mai e cum a fost , absolut nimic … Nici macar oamenii … nici imprejurimile … nimeni si nimic nu mai e la fel… Si e dureros cand vezi ca acele persoane care le considerai apropiate , iti intorc spatele fara remuscari… Nimeni nu`ti intinde acea mana pe care o astepti de atata timp … Daca s`ar putea , te`ar ingropa si mai adanc … Si e si mai dureros sa ii vezi cum iti vorbesc , reci si indiferenti , stiind ca inainte va lega o “prietenie” , si mai rau , ca v`a legat candva “iubirea” … Si mult mai dureros e atunci cand cedezi , cand innebunesti pe zi ce trece tot mai mult , iti pierzi controlul si incepi sa …. sa nu stiu … vorbesti singur , injuri , spui cuvinte care stii ca ii ranesc pe cei ce iti fac rau , dar pe care n`ar fi trebuit sa le spui …. Apoi regreti ..regreti ca faci rau celor care merita … De ce ? Nu am habar … probabil ratiunea, constiinta, pe care atat de putini oameni o mai au … Aceea nu te lasa sa continui … si incerci , tipi, te zbati , dar degeaba … Credinta in Dumnezeu mi`am pierdut`o de mult , din zilele in care eram doar un copil , si vedeam cum in fiecare zi , e tot mai rau … Niciodata nu am cautat “Ajutorul Divin” care ar fi trebuit sa ma salveze , sa imi faca zilele frumoase si sa imi fie bine … n`am fost atat de naiv niciodata … si poate ca aici am gresit … cateodata mi`as fi dorit sa nu vad ceea ce vad, sa nu aud si sa nu cunosc … Cateodata imi doresc sa fi fost doar un alt om , un oarecare , sa iau totul de la inceput … Sa sterg toate amintirile ca atunci cum stergi o tabla murdarita de acel praf de creta innecacios … Totul e sufocant ……Mi`as fi dorit ca totul sa fie altfel … Sa nu ma mai gandesc … sa nu mai stiu … sa nu mai constientizez si sa fie diferit … Asa sunt oamenii , sufera , se chinuie , iar cand pleaca, si ajung in alte locuri , uita … uita tot … uita de tine , uita de ce au insemnat ei pentru tine … Ca un Lucifer izgonit din iad , lasat pe pamant , fara aripi …. asa ma simt acum … si spun multe vorbe pe care nu ar fi trebuit sa le spun , dar nu ma pot abtine …Stiu ca ceea ce o sa fac, nu o sa fie bine … si nici daca o sa schimbe ceva…desi , chiar asta sper ,sa nu schimbe nimic in viata nimanui … Doar … o sa dispar … Probabil vor fi cativa cei care vor suferi, si cativa cei care vor vedea dupa … dar atunci va fi mult prea tarziu … Si nici nu stiu daca o sa imi para rau … Nici nu vreau asta…Vreau .. doar sa dispar din vietile multora….Stiu ca nu asta e calea , dar pur si simplu , pentru mine e capat de drum , din multe privinte. Nu imi pare rau , si nici nu regret , ca am ales sa fac asta …. Dar acei cativa care imi sunt prieteni , o sa vina cu o floare, si o sa vorbeasca cate putin fiecare , despre cum m`a cunoscut .. si despre cum eram …

Iluzii

Iluzii … Le avem cu totii … Momente in care credem , sau ne place sa credem ca totul e asa cum ne dorim … Ca totul e perfect … Ca avem tot ce ne-am dorit , tot pentru ce am luptat in viata … Dar , realitatea ne loveste , iarasi . Ne trezim si realizam ca de fapt , sunt doar iluzii … ca de fapt nu avem nimic, nu am avut nimic …Sunt momente in care prefer sa nu ma “hranesc” cu aceste iluzii…Sa fie totul asa cum e … DAR , ca de obicei , exista un dar … Sunt momente in care imi doresc ca aceste iluzii sa fie cat mai multe … Cateodata , ne inchidem in noi … Nu vorbim , nu zambim … Suntem tristi … Cateodata , ne place sa visam , sa speram, ca totul e frumos, totul e perfect … Fiecare om se inchide in “propria lui lume” … Nu vorbim cu nimeni , nu socializam , avem ganduri nu tocmai “bune” …. Altii , se refugiaza in fum , alcool …. Unii se folosesc de aceasta “ura” , de durere, de tristete , devin mai puternici … Altii , raman marcati tot restul vietii de aceste intamplari , aceste stari … Se inchid in propria lor lume , si nu mai ies de acolo … Eu , ma intreb cu ce am gresit … Cu ce am gresit atat de tare … Nu imi plang de mila , nu cersesc iubire, nici macar nu mai pot visa … Prea multe dezamagiri , prea multe lucruri care sunt asa cum nu ar trebui sa fie … Cateodata ma gandesc la a renunta la aceasta “lupta” , in care nu mai vad nici un rost , nici o cale de a castiga … Dar , ceva inca ma impiedica sa o fac … Ceva ma impiedica sa renunt la viata … Ce ?  Nu stiu nici eu … Si totusi , ne creem alte iluzii … Un zambet ma ajuta cateva zile sa trec peste tot ce mi se intampla… O vorba buna ma ajuta cateva saptamani sa trec peste tot … Acea persoana care in fiecare zi , imi spune noapte buna , buna dimineata … Acea persoana careia ii spun noapte buna , buna dimineata … Desi , e o iluzie … Ii multumesc… Ii multumesc pentru ca e acolo sa ma asculte , desi ar putea foarte bine sa imi spuna ca nu ii pasa. Ii multumesc pentru ca e acolo sa ma sustina in continuare , desi nu are nici o “datorie” fata de mine pentru a face asta . Si totusi e acolo . Adevarat sau nu , imi place sa cred ca e asa . Am sperat atat de mult ca poate “se va intampla ceva” . Dar “minunea” intarzie sa apara … (zambesc ironic). O persoana “necunoscuta” pot spune , nu stim mai nimic unul despre celalalt … si totusi , e acolo , ascultandu-mi “prostiile” ce le am pe suflet si care ma apasa… Inca visez la acea zi , cand ma voi trezi in bratele cuiva, care ma va saruta si-mi va spune “Buna dimineata iubitule”  cu zambetul pe buze … Cine stie , poate asta e “Golgota” mea , poate am gresit cu ceva atat de tare incat merit toate astea … De credinta nu mai poate fi vorba , nu as mai putea crede niciodata …. Prefer sa cred in mine , oarecum , la cata incredere mi-a mai ramas in mine , daca as putea-o materializa , nu cred ca as umple o ceasca cu ea …Dar , “Viata merge inainte , cu sau fara prea multe cuvinte ” . Inca adorm trist , ravasit de multe ganduri “necurate” , si ma trezesc trist cu gandul ca nici in noaptea asta nu mi s-a implinit dorinta de a nu ma mai trezi. Vorbesc prostii. Stiu . Dar, sunt prostiile mele . Cu totii avem prostiile “noastre” ce ne trec prin gand ca un fulger pe cer in timpul furtunii. Poate perioada ce va urma , va aduce cu ea mai multe ganduri bune , si mai multe momente frumoase, lucruri de care am nevoie atat de mult ….Pana atunci , aceeasi “rutina” de nimic imi va umple golurile, imi va consuma zilele , si ma va tine treaz noptile.“Ti se-ntampla uneori sa patesti ca si mine, sa te doara si sa tii in tine, sa visezi ca o sa fie bine, ca lumea nu e rea…Ti se-ntampla uneori sa-ti doresti de la viata,sa te ajute cumva sa fii in fata,sa existe cineva care te-nvata Ce e bine, ce e rau….Si te gandesti cum ar fi sa reusesti intr-o zi….Ti se-ntampla uneori sa fii singur pe strada,sa-ti doresti ploaia sa cada,sa spele durerea si gandul…Sa planga cu tine pamantul si cerul si norii, suspina si zorii….”