Iluzii

Iluzii … Le avem cu totii … Momente in care credem , sau ne place sa credem ca totul e asa cum ne dorim … Ca totul e perfect … Ca avem tot ce ne-am dorit , tot pentru ce am luptat in viata … Dar , realitatea ne loveste , iarasi . Ne trezim si realizam ca de fapt , sunt doar iluzii … ca de fapt nu avem nimic, nu am avut nimic …Sunt momente in care prefer sa nu ma “hranesc” cu aceste iluzii…Sa fie totul asa cum e … DAR , ca de obicei , exista un dar … Sunt momente in care imi doresc ca aceste iluzii sa fie cat mai multe … Cateodata , ne inchidem in noi … Nu vorbim , nu zambim … Suntem tristi … Cateodata , ne place sa visam , sa speram, ca totul e frumos, totul e perfect … Fiecare om se inchide in “propria lui lume” … Nu vorbim cu nimeni , nu socializam , avem ganduri nu tocmai “bune” …. Altii , se refugiaza in fum , alcool …. Unii se folosesc de aceasta “ura” , de durere, de tristete , devin mai puternici … Altii , raman marcati tot restul vietii de aceste intamplari , aceste stari … Se inchid in propria lor lume , si nu mai ies de acolo … Eu , ma intreb cu ce am gresit … Cu ce am gresit atat de tare … Nu imi plang de mila , nu cersesc iubire, nici macar nu mai pot visa … Prea multe dezamagiri , prea multe lucruri care sunt asa cum nu ar trebui sa fie … Cateodata ma gandesc la a renunta la aceasta “lupta” , in care nu mai vad nici un rost , nici o cale de a castiga … Dar , ceva inca ma impiedica sa o fac … Ceva ma impiedica sa renunt la viata … Ce ?  Nu stiu nici eu … Si totusi , ne creem alte iluzii … Un zambet ma ajuta cateva zile sa trec peste tot ce mi se intampla… O vorba buna ma ajuta cateva saptamani sa trec peste tot … Acea persoana care in fiecare zi , imi spune noapte buna , buna dimineata … Acea persoana careia ii spun noapte buna , buna dimineata … Desi , e o iluzie … Ii multumesc… Ii multumesc pentru ca e acolo sa ma asculte , desi ar putea foarte bine sa imi spuna ca nu ii pasa. Ii multumesc pentru ca e acolo sa ma sustina in continuare , desi nu are nici o “datorie” fata de mine pentru a face asta . Si totusi e acolo . Adevarat sau nu , imi place sa cred ca e asa . Am sperat atat de mult ca poate “se va intampla ceva” . Dar “minunea” intarzie sa apara … (zambesc ironic). O persoana “necunoscuta” pot spune , nu stim mai nimic unul despre celalalt … si totusi , e acolo , ascultandu-mi “prostiile” ce le am pe suflet si care ma apasa… Inca visez la acea zi , cand ma voi trezi in bratele cuiva, care ma va saruta si-mi va spune “Buna dimineata iubitule”  cu zambetul pe buze … Cine stie , poate asta e “Golgota” mea , poate am gresit cu ceva atat de tare incat merit toate astea … De credinta nu mai poate fi vorba , nu as mai putea crede niciodata …. Prefer sa cred in mine , oarecum , la cata incredere mi-a mai ramas in mine , daca as putea-o materializa , nu cred ca as umple o ceasca cu ea …Dar , “Viata merge inainte , cu sau fara prea multe cuvinte ” . Inca adorm trist , ravasit de multe ganduri “necurate” , si ma trezesc trist cu gandul ca nici in noaptea asta nu mi s-a implinit dorinta de a nu ma mai trezi. Vorbesc prostii. Stiu . Dar, sunt prostiile mele . Cu totii avem prostiile “noastre” ce ne trec prin gand ca un fulger pe cer in timpul furtunii. Poate perioada ce va urma , va aduce cu ea mai multe ganduri bune , si mai multe momente frumoase, lucruri de care am nevoie atat de mult ….Pana atunci , aceeasi “rutina” de nimic imi va umple golurile, imi va consuma zilele , si ma va tine treaz noptile.“Ti se-ntampla uneori sa patesti ca si mine, sa te doara si sa tii in tine, sa visezi ca o sa fie bine, ca lumea nu e rea…Ti se-ntampla uneori sa-ti doresti de la viata,sa te ajute cumva sa fii in fata,sa existe cineva care te-nvata Ce e bine, ce e rau….Si te gandesti cum ar fi sa reusesti intr-o zi….Ti se-ntampla uneori sa fii singur pe strada,sa-ti doresti ploaia sa cada,sa spele durerea si gandul…Sa planga cu tine pamantul si cerul si norii, suspina si zorii….”