The End

Aceste este … sfarsitul … sfarsitul a tot … Sfarsitul a multe lucruri , a multa suferinta si a mult chin … Sfarsitul atator multe lucruri … Si totusi … acel nou inceput mult asteptat , intarzie sa apara … Totul , e ca un apus de soare … dupa mult intuneric, asteptam rasaritul …acel rasarit care sa te faca sa zambesti si sa treci peste tot mai departe…Acel rasarit intarzie sa apara … Si totul se sfarseste , parca intr`un chin sfasietor … Dar … acea speranta de care vorbeam inainte .. s`a sfarsit … nimic nu mai e cum a fost , absolut nimic … Nici macar oamenii … nici imprejurimile … nimeni si nimic nu mai e la fel… Si e dureros cand vezi ca acele persoane care le considerai apropiate , iti intorc spatele fara remuscari… Nimeni nu`ti intinde acea mana pe care o astepti de atata timp … Daca s`ar putea , te`ar ingropa si mai adanc … Si e si mai dureros sa ii vezi cum iti vorbesc , reci si indiferenti , stiind ca inainte va lega o “prietenie” , si mai rau , ca v`a legat candva “iubirea” … Si mult mai dureros e atunci cand cedezi , cand innebunesti pe zi ce trece tot mai mult , iti pierzi controlul si incepi sa …. sa nu stiu … vorbesti singur , injuri , spui cuvinte care stii ca ii ranesc pe cei ce iti fac rau , dar pe care n`ar fi trebuit sa le spui …. Apoi regreti ..regreti ca faci rau celor care merita … De ce ? Nu am habar … probabil ratiunea, constiinta, pe care atat de putini oameni o mai au … Aceea nu te lasa sa continui … si incerci , tipi, te zbati , dar degeaba … Credinta in Dumnezeu mi`am pierdut`o de mult , din zilele in care eram doar un copil , si vedeam cum in fiecare zi , e tot mai rau … Niciodata nu am cautat “Ajutorul Divin” care ar fi trebuit sa ma salveze , sa imi faca zilele frumoase si sa imi fie bine … n`am fost atat de naiv niciodata … si poate ca aici am gresit … cateodata mi`as fi dorit sa nu vad ceea ce vad, sa nu aud si sa nu cunosc … Cateodata imi doresc sa fi fost doar un alt om , un oarecare , sa iau totul de la inceput … Sa sterg toate amintirile ca atunci cum stergi o tabla murdarita de acel praf de creta innecacios … Totul e sufocant ……Mi`as fi dorit ca totul sa fie altfel … Sa nu ma mai gandesc … sa nu mai stiu … sa nu mai constientizez si sa fie diferit … Asa sunt oamenii , sufera , se chinuie , iar cand pleaca, si ajung in alte locuri , uita … uita tot … uita de tine , uita de ce au insemnat ei pentru tine … Ca un Lucifer izgonit din iad , lasat pe pamant , fara aripi …. asa ma simt acum … si spun multe vorbe pe care nu ar fi trebuit sa le spun , dar nu ma pot abtine …Stiu ca ceea ce o sa fac, nu o sa fie bine … si nici daca o sa schimbe ceva…desi , chiar asta sper ,sa nu schimbe nimic in viata nimanui … Doar … o sa dispar … Probabil vor fi cativa cei care vor suferi, si cativa cei care vor vedea dupa … dar atunci va fi mult prea tarziu … Si nici nu stiu daca o sa imi para rau … Nici nu vreau asta…Vreau .. doar sa dispar din vietile multora….Stiu ca nu asta e calea , dar pur si simplu , pentru mine e capat de drum , din multe privinte. Nu imi pare rau , si nici nu regret , ca am ales sa fac asta …. Dar acei cativa care imi sunt prieteni , o sa vina cu o floare, si o sa vorbeasca cate putin fiecare , despre cum m`a cunoscut .. si despre cum eram …