La început… Îţi asumi răspunderea pentru alegerile tale. Alegi după mentalitatea pe care o ai. Alegi după orgoliul sau caracterul pe care-l deţii. Uneori în relaţiile pe care le ai cu cei din jur se adună numite intrigi. Aceste intrigi devin din ce în ce mai apăsătoare şi simţi nevoia să te confesezi în stânga şi-n dreaptă, doar pentru a te elibera de presiune. Chestia asta funcţionează, o vreme. Cu timpul totul devine din ce în ce mai apăsător. Deja persoana care îţi provoacă această presiune află ce te deranjează. Uneori, dacă nu există comunicare, nişte relaţii frumoase [chiar de invidiat] se termină. Se termină brusc, sub ochii tăi, fără să realizezi la început. Doare. Doare pentru că nici o persoană nu e la fel ca alta. Nici o persoană nu poate fi înlocuită. Nici o persoană nu poate ţine locul lui. Şi abia când îţi dai seamă de toate chestiile astea, începi să te simţi singură doar pentru simplul fapt că ai mai pierdut o persoană minunată din viaţa ta. La sfârşit… Te alegi cu nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu