Zilele trecute citeam despre Mădălina Manole şi despre depresiile ei. Dar oare câte persoane nu sunt ca ea? Oare câte persoane nu îşi pun “masca” atunci când ies din casă doar pentru a-i face pe cei din jur să se simtă bine în prezenţa lor? Oare câţi nu plâng pe ascuns ca să nu-i vadă ceilalţi, să nu pară slabi şi neputincioşi?E greu să te prefaci că totul e perfect când tu de fapt ştii ce luptă duci în interior. Se luptă raţiunea cu singurătatea şi depresia care te macină puţin câte puţin. Nimeni nu zice că cei care poartă “mască” nu râd cu adevărat. Ei râd şi se distrează şi au momente în care se simt ca în RAI, dar micile lor bucurii trec atât de repede ca şi cum nu ar fi fost. Bucuriile au sfârşit, dar tristeţea niciodată nu se termină. Şi se zice că însăşi viaţa e o bucurie cu bune şi cu rele. Dar sunt unele momente, unele zile, unele vremuri când eşti singur şi ajungi la concluzia că nu mai ai putere să continui. De asta trebuie să faci totul pe cont propriu şi să nu pui suflet pentru nimic, nimeni nu merită pentru că nimănui nu-i pasă cu adevărat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu