Si iarasi te-am pierdut....

Ascunsa acum in inima mea, iubirea pentru tine nu am s-o uit niciodata. Era fragila, da, stiu, dar era o iubire adevarata, nascuta dintr-o scanteie. Era prima mea iubire in care nu ma gandeam la consecinte, in care nu am luptat pentru ca sa te obin, in care zburam alaturi de vocea ta. Te iubeam pentru ca ai aparut in acel moment in viata mea si mi-ai dat aripi. Aripi pe care acum am sa le folosesc ca sa zbor departe de tine, cu ajutorul carora ma voi pierde in vazduh. Am sa ma pierd pe undeva prin viata mea, la fel cum te-am pierdut pe tine in viata ta. Acum nu mai suntem noi, esti tu si sunt eu, suntem doua persoane care nu se vor mai intalni ca sa priveasca luna impreuna. Acum luna va fi a ta sau a mea si niciodata a noastra. De multe ori imi voi aminti de tine ca de un loc frumos in care am trait clipe feerice. Imi voi aminti de tin de fiecare data cand voi intalni in calea mea, luna, stelele, vantul in serile de vara si numele tau.....