Remuscare ...........

Ma cuprinde tristetea,iar.Ma gandesc la momentele frumoase pe care le-am pierdut.Ma cufund in amintiri si tot ce imi ramane sunt `povestile` mele pe care le scriam in momentele mele de tristete doar ca sa ma pot descarca.Doar cand eram singura si nimeni nu ma asculta.“Uite-ma…aici…in capatul lumii unde tot ce a avut un inceput isi gaseste finalul…privesc in jos…ard de disperare…de suferinta…de dor si ura.Cum poti fi omorat de cei dragi…eu stiu cel mai bine…m-au ucis cu ura ce o poarta in suflet,cu indiferenta lor si uite cum stau undeva sus,pregatindu-mi moartea.“[Au fost momente cand am simtit ca nu mai pot.Degeaba plangeam zile insir,tristetea nu trecea.Te simtit pierdut,dezorientat cand iti pierzi cea mai buna prietena,cineva cu care esti perfect compatibil si stii ca niciodata nu vei mai gasi pe cineva ca ea.Te simti ingandurat si gata sa mori cand parintii nu te asculta,te desconsidera,te urasc din cauza minciunilor spuse de altii.Te simti ultimul om,arzi in interior,cand stii ca ai facut cea mai mare prostie si esti gata sa pierzi si ultima persoana,ultima speranta,care o mai ai din cauza lucrurilor cretine pe care le spui la nervi.]“Privesc a doua oara in jos si mii de sentimente dau navala in inima mea si retraiesc de mii si mii de ori acele momente groaznice si tip……Ma doare sufletul,ma doare mintea…ma doare fiecare picatura din sangele meu…vreau un final…vreau sa uit dar…nu ma lasa.Lupta se duce in minte si ceva imi zice ca daca sar in momentul asta o sa scap de tot ce nu imi da pace,o sa scap de monstrul din mine.In acelasi timp ii vad pe cei de jos cum imi plang moartea si stiu ca nu merita astfel de suferinta.Simt ca nici nu merit sa mor,ca moartea va readuce acel negru din viata mea.Si in acelasi timp imi e frica…frica de suferinta si chipurile zdrobite de durere a celor care tin la mine…frica de Dumnezeu,frica de tot,dar frica si sa mai traiesc…Durerea nu ma lasa,ma innebuneste si vantul rece imi inteapa inima ca un fulger.Au,in clipa urmatoare ridic capul spre cer si vad toate clipele placute,dar le simt ca si cum nu ar fi fost…“[Inainte prietenia era cel mai important lucru pentru mine.Pretuiam totul.Zambet,lacrimi,bucurii,momente frumoase,fericire, totul alaturi de prietenul cel mai bun.Cu timpul mi-am dat seama ca "prietenii cei mai buni" pe care i-am avut nu simt la fel.Parca dansam impreuna dar aveam pasi diferiti.Parca simfonia mea nu se potrivea cu instrumentele lor muzicale.M-am inchis in mine si m-am daruit muzicii care m-a alinat timp de 2 ani,pana cand am cunoscut alte persoane pe care le pot numi prieteni.Dar niciodata nu o sa mai cred in prietenie asa cum am crezut la inceput.Prietenia nu e facuta sa dureze,niciodata nu stii cand poti sa ai incredere deplina intr-o persoana.]“…si…SAR…Simt cum caderea mea ma elibereaza de suferinta…si aerul imi apasa pieptul,patrunde prin inima…smulge toata durerea din ea si vad un punct care devine o pata,apoi o umbra,apoi niste aripi care parca vor sa ma prinda.Nu mai simt nimic,nici suferinta,nici iubire…insa sufletul imi este acoperit de o urma de melancolie asupra mortii mele.Oare … chiar suferinta mea nu avea leac?A meritat sa sar?Si regretul devine mai insuportabil decat durerea din sufletul meu,dar acum nimic nu se poate face…Sunt singura in intuneric,si aripile care par sa ma prinda sunt o agonie in care ma pierd.“In fragmentele scrise italic am scris una dintre compunerile mele.Poate cea mai frumoasa si una la care tin foarte mult pentru ca doar 2 persoane au reusit sa o citeasca.Una din ele,mi-a zis intr-un moment nesabuit de-al meu:-Nu merita,gandeste-te la ce ai scris.Gandeste-te si hai cu noi acasa.O sa te ajutam.M-am pierdut in iluziile mele prea mult timp.Poti face ce vrei atata timp cat nu pui suflet in nimic.E greu sa mai iesi din propria iluzie,e greu sa mai iesi din cercul vicios al falsei aparente odata ce ai intrat.