Perfectiune...Oare exista perfectiune? De ceva vreme (nu imi dau seama de cand) am inceput sa nu mai cred in perfectiune. Am ajuns la concluzia ca ar fi un aspect imposbil de atins.Ce m-a facut sa cred asta? Pai... faptul ca nu sunt convinsa ca perfectiunea e dezirabila. Eu una incep sa imi dau seama ca nu ma atrage de niciun fel. Nici lucrurile, nici persoanele perfecte nu mi se par interesante.
Nu vreau ca lucrurile sa decurga conform unui scenariu,considerand astfel ca asa va fi totul minunat,m-as plictisi de moarte. Atunci cand ajungi la perfectiune, cel putin in plan teoretic, nu mai ai catre ce sa tinzi.Cand esti perfect nu mai ai de ce sa incerci sa te dezvolti, sa evoluezi.Iar cand nu mai evoluezi esti mort.
Persoanele perfecte nu ma fascineaza,ba chiar mi se par de cele mai multe ori banale.
In plus, indiferent ca ne place sau nu, imperfectiunile ne diferentiaza,ne fac speciali intr-un fel sau altul. Fiecare dintre noi are o anumita combinatie de imperfectiuni care ne fac unici.
Acum,usor generalizat intrebarea ar fi:ce este mai rau?sa fii imperfect sau sa fii pur si simplu banal?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu